Sub ochii nostri subiectivi se intampla tot soiul de anomalii…Pe de o parte femei frumoase, gospodine, destepte si haioase gasesc perechi anoste, egoiste, lenese, care de multe ori incununeaza acest sir de damblale cu infidelitatea. Pe de alta parte scorpii fara scrupule, care-si infig tocul adanc in jugulara partenerilor fara a simti vreo remuscare, se gasesc de cele mai multe ori la bratul barbatilor considerati buni.
Cand eram mica la stat si la sfat o intrebam pe bunica-mea de ce se intampla lucurile astea… Ma potcoveam cu cate o dilema de acest tip in urma unor discutii “ca intre femei” dintre bunica-mea si prietenele ei, in care fatalitatea nepotrivirii nu inceta sa isi scoata capul. Femeile bune nu aveau noroc. Barbatii buni, nici atat. Fiecare parea ca merge pe cate o sina de cale ferata si nu aveau sa se intalneasca unii cu ceilalti in veci. “Buna, de ce se intampla asa?”. Ea imi raspundea invariabil, ori de cate ori o iscodeam, in speranta ca va arbora un alt raspuns: “Asa, pentru ca Dumnezeu nu vrea sa ii piarda nici pe aia lenesi si rai…si atunci le da o pereche buna”. Adica, daca ar fi nimerit raul cu scorpia, nu ar avea nici o sansa sa sublimeze in bine, nici relatia, nici vreunul dintre ei. Si asa s-ar piede amandoi.
Nu m-a odihnit niciodata raspunsul asta. Banuiesc ca am un simt al dreptatii exagerat, evident o dreptate vazuta prin ochi ingusti. In acceptiunea asta, era ca si cum toate relatiile sunt sortite nu esecului, ci unei nemultumiri perpetue.
Lenesul nu e multumit ca i-a pus Dumnezeu mana in cap si se simte surclasat de perechea lui si frumoasa, si desteapta si gospodina. In consecinta, o va chinui. Ea la randul ei, intelege mult prea tarziu ce ii spunea tatal lui Scarlett o’Hara fiica-sii…”sa isi ia pe cineva ca ea”. Extremele se atrag, ce e drept, dar asta nu inseamna ca ajung neaparat la un echilibru. Diferentele mari aduc dupa ele suferinta. Femeile “bune” vor ajunge sa se simta istovite si irosite.
Scorpiile fara inima isi gasesc musai unii pe care sa ii chinuie, fara insa a fi fericite. Iar ei stau sub toc, pur si simplu pentru ca au prea mult bun simt pentru a riposta si isi ineaca amarul in “gentlemeneala” prost inteleasa. Vor sfarsi prin a isi fi irosit de multe ori calitatile, in relatii serbede si infertile. Caci, adevaratii copii se nasc din dragoste si daruire.
Una peste alta, o fi adevarat ce zicea bunica-mea, dar eu cred cu tarie ca de multe ori ne facem singuri norocul. E adevarat ca dupa pubertate si adolescenta scapam ca din pusca, facem tabula rasa cu toate invataturile primite de acasa, pe care le categorisim drept invechite si demodate. Pornim cu furie sa ne traim experientele, liberi de orice idei preconcepute si fragmente de intelepciune. In functie de cat de repede ne trezim din aceasta buimaceala, mai avem sanse sa reparam cate ceva in viata noastra. De cele mai multe ori ajungem sa udam prosoape de lacrimi si, odata cu ele, sa ni se limpezeasca mintea si sa vedem ca lucrurile stau relativ similar de mii de ani, desi noua ni se pare ca istoria incepe sa se scrie odata cu anul nostru de nastere.
Nu stiu cum se face, dar femeile alea despre care scriam la inceputul articolului, “inzestratele”, au de cele mai multe ori o parere proaste despre ele insele. Asta nu se catalogheaza drept smerenie si, as indrazni sa zic, e un comportament chiar pagubos. A crede despre tine ca nu e mare lucru de capul tau inseamna in primul rand ca negi ca Dumnezeu ti-ar fi dat vreaun talant, vreun dar de care sa te folosesti si cu care sa iti bucuri viata ta si a celor din jur. Cred ca de aici decurg o puzderie de rele. In loc sa vezi ca esti haioasa, gospodina, excelenta organizatoare, inimoasa, noi vedem ce NU avem. Nu avem picioare lungi de paianjen, nu avem voce senzuala, nu sarim in lungime cat am dori, nu conducem ca un barbat. Nu suntem ca celelalte. Drept urmare, nu avem incredere in noi. In consecinta, noi NU MERITAM ceva bun. Nu suntem multumite cu ce suntem, atunci nu putem primi un partener pe post de premiu. Zicem “saru’ mana” pentru oricine. Il luam acasa, il cocolosim, incercam sa ii cosmetizam defectele si uriasele diferente care ne despart. De ce? Pentru nu credem ca meritam ceva mai bun. De ce? Pentru ca nu avem.. sau nu stim… sau nu putem. Uitam cu desavarsire ca avem o multime de calitati, doar pentru ca ne lipsesc una sau doua. Desconsideram ceea ce stim, numai pentru ca nu stim cate ceva…Nu facem ceea ce putem, doar pentru ca lacrimam interior ca nu putem face al 1001-lea lucru, si atunci celalalte 1000 sunt lipsite de valoare.
Femeile, in special, sunt niste fiinte ciudate. Desi s-ar bucura sa le vezi calitatile, ele vorbesc numai despre ce le lipseste. Daca cumva le aprobi si le confirmi ca le lipseste ceva (adica exact ceea ce spun ele), atunci devii automat cel mai mare dusman al lor, care nu le apreciaza. Daca, alegi sa le vorbesti de calitati si bagatelizezi partea cu lipsurile, iarasi nu e bine, pentru ca nu esti credibil, esti un prefacut care le “perie” pentru ca sigur vrei ceva de la ele. Oricum ai da-o, nu este bine.
In consecinta, eu cred ca problema este in curtea femeilor. In complicata si sofisticata lor gandire, care este gata sa depuna toate diligentele pentru a polei un personaj gaunos, care nu le merita, si a ii inventa scuze si calitati, numai pentru ca le e frica sa isi caute pe cineva de masura lor. Pentru ca, ele de fapt isi neaga masura lor. Si pierd timpul si viata in pendulare intr-o realitate falsa. Isi croiesc astfel singure pedeapsa.
In schimb, scorpiile, sunt incredibil de destepte si isi fac norocul singure. Ele isi supraevalueaza si supraliciteaza atuurile, facand din tantar armasar. Aplombul le ajuta sa se impuna si sa impuna aceasta stare, care nu este de facto.
Drept care, barbatii buni.. ce sa faca? Sa scurme in lada cu “mironosite”, care sunt perpetuu nemultumite de ele, sau sa ridice ochii catre zanele zilei care cred ca pot muta muntii cu increderea lor in sine. La “scuturat”, doamnele de succes nu au nici cultura prea bogata, nu se inghesuie nici in activitati domestice, nici in cele filantropice si prefera pierderea cotidiana de timp in activitati imbecile. Cu toate acestea, faptul ca ele cred cu tarie in valoarea lor (supra estimata!) le face sa aiba sorti de izbanda. Sunt premiate pentru a fi actionat optimist, a fi crezut in ele si in darurile lor. Sunt premiate cu barbati buni, care le aleg pe ele, in detrimentul “complexatelor” si „nemultumitelor”.
Inseamna atunci, ca succesul si potrivirea, nu vin neaparat ca o consecinta necesara si imediata a potrivirii de caracter, de cultura, de interese, de calitati. Ci vin, ca o consecinta a potrivirii de ABORDARE.
El -Crezi in valoarea ta?
Ea -Da.
El- Si eu in a mea. Atunci ne potrivim.
Barbatul bun, inteligent, cu simt al umorului si dragastos cu copiii isi recunoaste valoarea in mod onest. El nu functioneaza dupa modelul femeilor. La el, in principiu, ce e in gusa e si in capusa. In consecinta, pentru toate aceastea, el merita pe cineva special, pentru ca are atatea calitati. Se uita roata in jur. Vede de o parte capete plecate si maini incrucisate a nesiguranta.Vede de cealalta, tinute drepte si priviri semete. “Cele de stau cu capul in jos, probabil ca nu au nimic de spus, sarmanutele. S-o gasi cineva si pentru ele..Dar alea cu ochii scanteietori, precis vin de la o piesa de teatru si le vuiesc ideile in creier.” Si, nu mai sta mult pe ganduri si se indreapta catre o zana…
Happy end? Nu prea cred.
Dar fiecare ia dupa masura lui…onestul, daca e superficial, se alege cu un cufar mare cu lighioane in el, precum fata babei, pentru ca a cautat doar la suprafata. Desi, lui i s-ar fi potrivit o „complexata de calitate”. “Mironosita” se alege cu cineva mult sub valoarea ei, pentru ca nu a avut inspiratia de a isi recunoaste calitatile si a fi multumita cu ce a inzestrat-o Dumnezeu. Femeile sigure pe ele, primesc premiu pentru ca nu au cartit, dar fericite nu vor fi, pentru ca au ravnit si au luat ce nu li se potrivea si cuvenea.
Concluzia…e aceea la care a ajuns si Scarlett o’Hara dupa ani de negura, bocete si suferinta, si anume…ca sa fii fericit, trebuie sa iti gasesti pe cineva dupa modelul si asemanarea ta, „ca tine”. Iar pentru asta, trebuie sa fii onest, sa vezi cine esti, sa iti placa de tine si sa nu iti fie rusine sa te arati lumii cu adevarata ta fata. Atunci, povestile triste vor lua sfarsit si piesele se vor aseza fiecare la locul ei.
La alegeri inspirate! Pentru ca meritam :-))
sursa foto: callakenney.wordpress.com, mindfulcouples.com, jantoo.com, content.time.com, jantoo.com