Cum ai drescrie intr-un cuvant corpul tau? …Dezgustator

Cum ai descrie corpul tau intr-un singur cuvant?

O australianca a pus aceasta intrebare unui esantion 100 de femei. Cel mai intalnit raspuns a fost „disgusting”. Cele care au raspuns astfel erau, in opinia mea, femei normale, simpatice, iar unele chiar incadrabile la categoria de „frumusele”. Totusi, cu o umbra de nemultumire pe fata ele au ales, din toate cuvintele posibile, cuvantul…”dezgustator”. Una singura, intr-un scaun cu rotile, care nu era nici frumoasa, nici urata a spus despre corpul ei ca este „soft and luscios”. Era singura pe al carui chip se putea citi multumirea cu ceea ce are.

Majoritatea femeilor isi incrunta sprancenele cand se uita in oglinda. Ar dori sa fie ALTFEL. Daca am fi altfel, ne inchipuim noi ca am avea mai multi prieteni, am avea succes in cariera, am castiga mai bine, am fi mai respectate, am fi cu muuult mai fericite, am avea parteneri ideali, am gasi tovarasi de plecat in vacanta la o usoara pocnitura din degete…am avea o casa mai mare, am trai intr-un oras mai curat si poate am fi mai istete. In orice caz, cel putin ceilalti ne-ar percepe ca fiind niste „domnite de succes”.

Nimic mai fals.

Femeia asta care a facut sondajul, inainte de a se apuca de treaba, era nefericita ca e supraponderala. Asa ca s-a pus pe slabit si s-a inscris la un concurs de bodybuilding. Din asta sa intelegeti ca la concursul cu pricina nu mai avea urma de celulita si era toata numai muschi. A constatat ca era la fel de nefericita cu modul in care arata. Si cu sunci si fara, ea se simtea la fel. Adica se vedea dezgustatoare!

De aici a inteles ea ca problema nu e in modul in care aratam, ci in capacitatea noastra de a ne elibera de sub jugul modelelor care ne sunt impuse sau pe care ni le impunem singuri. Eu sunt campioana la treaba asta, asa ca stiu ce vorbesc.

Cu mici perioade de pauza, pentru mine, fiecare zi luni e inceputul unei noi etape in care vreau sa slabesc, vreau sa fac gimnastica de 3 ori pe saptamana, vreu sa nu mai mananc seara. De cele mai multe ori aceasta etapa se termina luni la pranz. Astept cu infrigurare weekendul cand am mai mult timp liber si mai ma las in voia bucatarelii: o placinta, mousse de ciocolata, gogosi, clatite, croissante…pentru ca, duminica seara, sa ma uit din nou in oglinda si sa zic: de maine mananc curatel! Acest model il exersez de cel putin 13 ani, cu cateva pauze de gravidie si alaptat. Este extrem de obositor.

Treaba s-a agravat cand, dupa sarcini, ce era intins a devenit ultra vergeturat, ce statea in sus, acum atarna, iar ce nu era, acum este in plus… cu mult. Asa ca o multime de haine dragute au lasat locul blugilor pentru perioade uriase de timp Cu fiecare eveniment care apare la orizont eu imi pun o tinta (trebuie sa fiu iarasi cum eram pana la data de…ca sa arat bine). Nu reusesc niciodata.

Daca sunt fericita cu felul in care arat? Nu. Am fost pe la 20 de ani si 10 kilograme mai putin, multumita. De atunci multe s-au schimbat. Mancat pe fond de stres, mancat neregulat, sarcini etc.

Mai mult, la un moment dat fiica-mea m-a anuntat ca nu ii place de mine „grasa”, asa ca si-a cautat o mama. O noua mama. A gasit-o pe Cream pe coperta unei reviste si mi-a zis ca ii place de ea si pe ea o vrea mama. Ca e frumoasa. I-am zis ca o sun pe Cream sa aranjez lucrurile, dar ca nu sunt sigura ca taica-su vine cu ea la Cream. S-ar putea sa ma prefere asa grasa cum sunt. Atunci fiica-mea a renuntat la proiect. A mai incercat sa imi arate cate o silfida si sa imi zica: uite,asa da! O mama ca asta vreau, dar ideea ca nu ar putea sa il tarasca si pe taica-su in noua familie si aventura a potolit-o.

Abordarea acestei femei mi-a pus intr-o noua lumina chestiunea asta cu multumirea de felul in care aratam.

In primul rand, jos cu modelele! Singurul model pe care il recunosc e sanatatea. Adica sa nu fiu atat de grasa sau atat de slaba incat sa am probleme de santate la corp sau la cap. Asta cu slabitul a devenit subiect zilnic de conversatie, iar modelele sunt niste photoshopate sau anorexice. Toata lumea cauta sa slabeasca, slabeste, desi nu tine regim :-), merge la nutritionist etc. Mult zgomot pentru nimic. Sunt tone de subiecte mai interesante si mai ziditoare!

In al doilea rand, nu trebuie sa ne intereseze ce cred altii despre noi. Colegi, fosti colegi, fosti iubiti, doamna educatoare/invatatoare a copilului, parintii colegilor de clasa, doamna casiera de la Mega (care m-a intrebat de cateva ori dupa ce am nascut in interval de 3 ani daca astept un alt copil). Pe aceasta cale va raspund: „nu doamna, asa am ramas eu cu un abdomen supradezvoltat. Nu are miez!”. Probabil ca v-a trebui sa inscriptionez un tricou cu mesajul asta, ca sa nu ma mai deranjeze diversi cu aceeasi nelamurire. Astea sunt discutii sterile. Chiar va pasa ce cred ceilalti? Nu trebuie. Asta e meteahna. Lumea nu poate fi multumita pe de-antregul. Daca esti slaba si o faci fericita pe doamna de la Mega, se apuca de plans maica-ta ca nu te-a vazut asa trasa la fata niciodata. Ca pe ea nu o intereseaza de abdomen, o intereseaza sa aiba fiica-sa rosu in obraji si sa nu isi taraie pantofii pe strada.

Sa fii fericita e o stare care vine din interior. O sa vedeti in filmulet ce lumina are pe chip australianca in ipostaza de „supraponderala” relaxata. E o femeie care a nascut, care nu e trasa prin inel, dar care emana o seninatate extraordinara. Iti vine sa o strangi in brate pentru ca are un magnetism fantastic. 1 milion de slabaturi, cu talie de viespe, dar cu o expresie acra, chiar de ar fi modelele modelelor, defiland in creatii vestimentare minunate nu ti-ar smulge o asemenea simpatie. Nu vreau sa fiu o muratura nemultumita. Vreau sa fiu „o gogosica” fericita. Daca s-ar intampla sa ma dezbrac de dulama de sunci, foarte bine. Dar nu mai vreau sa nu ma bucur de diverse, doar pentru ca nu mai sunt cum eram. Sunt altfel, dar tot eu.

Era o replica intr-un film ca oamenii nici nu observa cum esti imbracat, as adauga eu sau cum arati, daca te uiti in ochii lor. Cred ca asa este. Cand te uiti in ochii unui om te privesti pe tine in ochii lui. Daca ai curaj sa te privesti in aceasta oglinda si sa fii fericit cu ce vezi, nimic altceva nu mai conteaza. Emani o stare de siguranta de sine si eu cred ca asta trebuie sa cautam. Nu kilograme in minus sau in plus, par mai ondulat sau mai drept, picioare mai lungi. Ci, multumire si siguranta de sine.

Probabil ca starea asta de relaxare, acceptare, multumire vine in timp. Dar, e foarte important sa incepi sa ti-o doresti. Sa o castigi cate putin in fiecare zi.

De meditat. Va astept cu opinii, concluzii….si mai ales atitudini :-))

PS AICI gasiti filmuletul despre care v-am povestit.