martisor 1

Mama si tata sunt ca un fir de martisor impletit. Mama e rosul si tata albul.

Mama e navalnica, intempestiva si tumultoasa. Tata e atat de linistit si de discret ca, daca nu e in raza ta vizuala, nici nu zici ca mai e cineva in camera.

Mama iti spune ce gandeste inainte de a termina tu de rostit fraza. Tata iti spune ce gandeste dupa cateva luni de la eveniment, dar nu inainte de a se gandi de 1000 de ori.

Mama are haine pentru vreme ploaioasa, pentru vreme uscata si semi uscata, pentru uragane (ca nicioadata nu stii daca vin si pe la noi). Tata zice ca se descurca pe orice vreme cu o hainuta si o sepcuta.

Mama iti va gasi  o ureche de melc, chiar daca nu a auzit niciodata ca exista, doar pentru ca verisoara ta are nevoie. Iti va gasi pe cineva cu miere, cu garsoniera de inchiriat, cu un ban de imprumutat chiar daca abia ai deschis gura, fara sa ii ceri. Tata, nu e genul sa faca legaturi intre oameni, el e genul care actioneaza pe muteste. Are cineva nevoie de ceva? Si-a luat sacosa de fas in geanta, a zis ca are putina treaba si a plecat sa ajute, cumva, pe cineva. Pe nestiute. Nici unul si nici celalalt nu stau linistiti vreodata, daca stiu ca cineva din jurul lor are nevoie de ceva sau e intr-o suferinta.

Mama ne-a carat pe unde gandesti si unde nu gandesti, numai pentru a ne largi orizontul. A avut ani de zile in care noi am avut nevoie de meditatii si in care a fost „presata” financiar. Dar a mers inainte numai si numai ca sa ne dea un start in viata si sa ne putem castiga painea. A interesat-o ce note aveam, ce colegi aveam, care era scoala mai buna unde trebuia sa ne duca. Chiar daca ii era peste mana. Ea nu a preferat niciodata solutiile simple. Ne-a dus la balet, la scoala de muzica, la schi, la opera, ne-a meditat la limbi straine. Tata era pe fundal, asigurand un echilibru financiar al familiei, facand tone de grau incoltit in fiecare seara, facand suc de sfecla si morcovi in fiecare dimineata, punandu-ne cu talpile pe un facalet ca sa facem scobitura si sa nu mai mergem cu varfurile inauntru. Zi de zi. Ani de zile…rutina ca sa fim sanatoase la minte si la trup.

Nu imi amintesc pe taica-miu sa fi citit ziarul sau mergand la o bere cu baietii. Iar cand maica-mea mergea la prietena ei, de cele mai multe ori ne impleticeam si noi printre picioarele lor si ascultam la pick up discurile cu Angela Similea. Deci nu au niciodata timpul lor de relaxare. Timpul lor era cu noi.

Cand maica-mea sau taica-miu nu se simt bine am o stare de prabusire interioara ca atunci cand aveam 5-6 ani, imi era frica de moarte si ma rugam la Dumnezeu sa ii tina in viata atatia ani ,cate bobite de calcio vecchio erau in sufrageria noastra. Si erau milioane de bobite din alea. Rational, inteleg ca viata cu ei aici nu e nesfarsita, dar cu inima nu o sa inteleg niciodata lucrul asta.

Chiar daca mama mi-a zis ca nu se descurca sa citeasca pe blogul meu, si asteapta sa aiba tata timp si sa citeasca impreuna, eu am scris articolul asta aici. Sper ca intr-o zi mama si tata sa il gaseasca si sa aiba ochii asa cum ii am eu acum si sa simta ce simt eu acum cand ma gandesc la ei…..

Ei sunt firul de martisor al meu si al sora-mii, de care ne-am agatat de cand ne-am nascut si de care ne-om agata mereu…

sursafoto: desarbatori.ro

1 comment on “Mama si Tata”

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *