Pentru o cina cu prietenii, cu parintii sau doar in doi, o idee de meniu mai rapid si mai „incalzitor” de atmosfera decat pizza, nu stiu..
Daca deja va stralucesc ochii si va tresalta papilele la gandul unei pizza aburinde…iata pe scurt un blat cu care nu veti da gres:
- 500 g faina
- 7 g drojdie uscata (daca preferati drojdia proaspata, puneti 14 g)
- 10 g sare
- 325 g apa
- 40 g ulei de masline.
Intr-un bol amestecati faina, drojdia, apa, sarea si uleiul pana nu mai ramane faina neincorporata.
Framantati 10 minute pana cand aluatul devine elastic. Acoperiti bolul cu o folie de plastic sau un prosop umed.
Lasati la odihnit 1 ora sau 1 ora si jumatate pana cand isi dubleaza volumul. Nu trebuie sa stea la cald! Daca nu planuiti sa o coaceti in aceeasi zi o puteti lasa peste noapte la frigider.
Cu 20-30 de minute inainte de a o baga la cuptor, preincalziti cuptorul la 240 grade C/treapta 9.
Pe o suprafata infainata (eu folosesc o strecuratoare ca sa astern faina intr-un strat uniform, nici prea gros si nici prea subtire) intindeti coca. Puteti sa divizati aluatul in 3 bucati sau in 2 in functie de forma pe care o dati si de marimea tavii.
Eu prefer blaturile subtirele si la consistenta undeva la mijloc intre crocante si pufoase. De aceea intind coca subtire aproape ca o foaie de placinta. Daca o preferati mai pufoasa, lasati aluatul mai gros putin.
Eu folosesc foaie de copt, dar puteti unge tava/forma cu ulei de masline, apoi stergeti excesul cu un servetel si tapetati cu faina. Asezati apoi blatul in tava.
Umplutura e la latitudinea voastra.
Noi suntem mari iubitori de PIZZA CU TON (am descoperit-o intr-o excursie in Italia). Sos de rosii (nu foarte lichid, pentru ca altfel blatul va ramane umed), mozzarella, ton, capere (NU sunt optionale, daca vreti ceva special), ceapa (optional) si oregano (completeaza minunat caperele si tonul). Daca va simtiti curajosi puteti pune niste gogosar in otet taiat felii suuuubtirele (pentru varianta de vreme rece :-))
Sta la cuptor intre 5 si 15 minute.
Hai, pofta buna!
PS 1 stiu ca e o combinatie nefericita intre proteine si glucide concentrate, dar daca si pe voi o pjzza impartasita cu prietenii sau ai casei, va face atat de fericiti cum ma face pe mine, consider ca e o exceptie ale carei efecte le putem compensa in zilele saptamanii cu mancare „curatica”. Nu se leaga discutiile asa de aprins la un smoothie verde, cum se leaga la o pizza savuroasa! :-))
PS 2 reteta e din Brillian Bread, James Morton (cartea mea de capatai in ale painii :-)))