„Alaptare” humanum est…partea a doua: FURIA LAPTELUI

Furia laptelui imi provoaca emotii. Desi am trecut prin ea de doua ori, precum Dorothy prin uragan ca sa ajung la Orasul Smaraldelor, simt ca daca as avea al 15-lea copil, tot mi-ar fi frica de momentul asta. De ce?

1. Pentru ca „hormonul iti zapaceste neutronul”. Dupa nastere, exceptand cazuri exceptionale in care toate decurg ca intr-un vis si mamele sunt extrem de echilibrate, majoritatea celor care au nascut se simt ca dupa tornada, cu viata schimbata la 180 grade, cu un corp ravasit si obosit de care nu ai timp sa te ocupi pentru ca.. il ai pe el, bebelusul care devine acum numarul unu al preocuparilor si actionilor tale.  E firesc sa fie asa, dar asta nu inseamna ca nu este greu. In mare parte aceasta stare de „nu imi gasesc locul” se datoreaza uriaselor schimbari hormonale care iau nastere in aceasta perioada. Se poate ca sa ajungi „pe culmile disperarii”, pentru ca in general, mama e trecuta pe planul al cinspelea, in mod nedrept. Ea e extrem de delicata si ceilalti ar trebui sa o „cocoloseasca”, sa o iubeasca mai abitir si sa o protejeze. Daca totusi nu primiti acest tratament, incercati macar voi sa va alocati un timp in care sa va relaxati si sa va puneti ordine in ganduri. Pe moment ce trece, lucrurile vor fi mai luminoase si se vor aseza asa cum trebuie. Trebuie sa aveti rabdare si sa va ocupati de refacere si de aspectele cu adevarat esentiale.. cum ar fi furia laptelui.

2. Informatiile sunt insuficiente sau insuficient comunicate. Furia laptelui e complicata. In primul rand pentru ca vine pe un fundal de oboseala si usoara depresie. In al doilea rand pentru ca lumea nu vorbeste suficient despre cat de important e sa treci cu bine de acest moment. Ti se engojeaza sanii, laptele nu iese suficient de mult, bebelusul nu suge la ritmul la care sa te scape de presiune, pompa nu merge, nu stii cand o sa se termine, iti simti sanii ca doua butoaie uriase pe care abia le mai poti sustine, daca esti „norocoasa”, mai faci si niste ragade astfel incat sa bocesti la fiecare alaptat si sa nu iti mai vina sa crezi ca o sa ti se inchida vreodata ranile. in plus, ai contractii de retragere a uterului de fiecare data cand alaptezi. Vrei sa se termine odata!

Mama, asistenta, doctorita neonatoloaga iti spun cat de important e sa alaptezi, sa termini cu smiorcaiala! O sa pierzi laptele daca nu alaptezi cum si cat trebuie. Tu vrei de fapt sa termini cu starea asta de presiune, nu vrei sa fii o mama rea, vrei sa alaptezi, dar nu crezi ca o sa poti. De ce te pisalogesc? Asta e alaptatul? Cosmarul asta care nu se mai termina?

NU. Asta e o doar o perioada. Poate sa dureze o saptamana, poate doua pana cand bebelusul tau si cu tine o sa intrati intr-o rutina placuta, benefica pentru amandoi. Mai e putin pana cand o sa uiti toate aceste orori si o sa le arunci in vreun cufar prafuit al memoriei tale. Urmeaza o perioada minunata in care, alaptand, privirea ta si cea a bebelusului vor intretese inceputul unei mari iubiri, ca nici o alta pe pamant.

Ce trebuie sa tii minte este ca, desi nu ti se pare, pe clipa care trece lucrurile devin mai simple. O sa fie bine. Fiecare mama poate fi o mama perfecta pentru copilul ei. Asta e o regula fara exceptii. Cu fiecare alaptat in plus copilul va reusi sa scoata lapte mai mult, productia de lapte se va regla, el va suge mai putin des, iar ranile se vor vindeca. O sa intrati in normal si o sa fiti fericiti. Fiecare alaptat e o ca o treapta urcata care te va scoate in scurt timp la lumina.

3. Cateva sfaturi pentru perioada de furie a laptelui

• dormi cat mai mult. Cand doame bebelusul, acorda-ti un repaos. Lasa telefoanele, facebookul si alte chestii consumatoare de timp. Odihna e prioritara.
• nu refuza nici un ajutor administrativ. Eschiveaza-te de la cumparaturi, spalat de vase, calcat etc
• Atunci cand nu dormi, iesi afara si plimba-te. Soarele, aerul si miscarea o sa te te ajute sa te refaci mai repede.
• Nu asculta toate sfaturile spuse insistent. Chiar daca unele sunt bune, pisalogeala nu e benefica. Pana la ora asta ar trebui sa stii ce trebuie sa faci. Nu lasa pe nimeni sa te preseze.
• Poti sa alaptezi si sa depasesti perioada asta dificila. Trebuie doar sa ai rabdare.
• Asta nu e perioada de vizite. Cine nu intelege lucrul asta nu tine la tine si la copilul tau. Cine se supara, iti arata ca am dreptate. Numai egoistii nu inteleg ca in perioada asta ai nevoie de intimitate si liniste, nu de sedinte foto si discutii galagioase. Pentru imunitatea copilului e bine sa eviti adultii care se plimba in primele saptamani prin camera copilului si se apropie prea tare de el. Daca au creier in cap si inima la locul ei o sa inteleaga si o sa vina la vizitele de felicitari peste o luna.
• Comprese cu apa rece  si varza presata pe sani intre perioadele de alaptat.
• Masaj circular al sanilor (usor, fara presiune) cu ulei de masline sau de migdale pentru desgorjare. Mie, dupa masajul asta, incepeau sa imi curga sanii singuri.
• Chiar inainte de alaptat pune dusul cald pe sani ca sa dilati canalele.
• Bea cat mai multe lichide.
• Bea faimosul ceai de anason, chimen si fenicul.
• Nu purta ceva strans peste sani. 
• Drept crema contra ragadelor e de preferat uleiul de masline sau untul de shea si nu tot felul de chimicale.
• nu lasa bebelusul sa stea cu orele la san. Invata-l sa fie eficient 20-maxim 30 min la fiecare san la fiecare masa. 
• daca dupa ce a supt bebelusul tot iti simti sanii angorjati, apeleaza la o pompa sau scoate manual laptele din sani pana cand obtii o senzatie de usurare. Unii spun sa nu faci asta pentru ca stimulezi lactatia. Din experienta mea, daca nu faci asa risti sa dai in mastita. E mai important sa misti laptele din canale si sa eviti stagnarea lui, decat o mini stimulare a lactatiei. Va veni vremea  (in curand, la nivel de zile) in care nu va mai fi nevoie de manevrele astea.
• desi nu are legatura cu furia laptelui, mai adaug aici ca foarte importante: scoaterea aerului si culcatul pe o parte, sustinut al bebelusului. Nu pe spate, nu pe burta. Riscul de a se ineca e cel mai mic atunci cand sta pe o parte. Variaza partea.

Acestea fiind zise, amintiti-va: desi fragile, noi suntem foarte puternice si suntem „proiectate” sa facem fata acestor experiente. Raspunsurile se afla in noi. Alaptatul este inainte de toate o chestiune instinctiva. Veti reusi sa treceti cu bine de aceasta perioada! Sunt sigura!

sursafoto: acutezmedia.com