Intr-o zi, o doamna care se imbraca impecabil, dar care, conform canoanelor prezentului ar fi incadrata in categoria „plecata cu sorcova” mi-a spus mie si celor vazuti si nevazuti de langa noi: „uite ce am ajuns, draga, de la dantele si volane… la blugi, ca puscariasii!”. Eu eram aia in blugi si ea era cea in volane. Nu mai era nimeni altcineva vazut in preajma noastra.
Femeia are dreptate, din punctul meu de vedere. Poate nu a fost o remarca fina, dar cu siguranta e o remarca de un coplesitor adevar. Cu ceva vreme inante de acest episod ma uitasem mai atent la imbracamintea oamenilor. Am constat ca blugii au umplut lumea. E lumea PET urilor si a blugilor.
Exista blugi pentru picioare scurte, dar si pentru picioare de paianjen. Exista blugi pentru picioare groase si pentru „creionele”. Exista blugi pentru gravide si blugi pentru cele care vor sa ramana gravide. Exista blugi de parc, de piata, de club, de plaja. Cred ca urmeaza in curand blugii de cununie civila si aia de cununie religioasa. Ca sa ne simtim relaxati oriunde, oricand, cu oricine.
Am ajuns la un fel de „greata” de blugi. Asta nu inseamna ca mi-am aruncat blugii. Dar incerc sa ma dezintoxic de ei. Stiu ca sunt comozi, ca nu dai socoteala nimanui pentru cat de ingrijite sunt picioarele tale, ca nu rupi o pereche de dresuri pe zi, ca au un material pe care mizeria nu se se vede, ca nu se botesc, ca merg aproape cu orice etc.
Dar femeia a avut dreptate: blugii nu exprima feminitate. Daca nu avem chef sa fim feminine, sa ne lasam mustata si axilele populate! La geneza blugii sunt pantaloni de vacar.
Deci, cu un minim efort sa ne ridicam din glodul uniformizarii blugilor, sa desprafuim hainele NON blugi. Sa ne cautam o atitudine, o gratie, o eleganta uitate si sa le purtam. Stramoasele noastre aveau iile si fotele. Chiar daca erau de lucru, hainele lor nu erau urate, nu erau grosolane, aveau o broderie cat de mica. Exprimau un mesaj, o bucurie, o eleganta, transmisa din neam in neam. Am lasat blugii sa vina si sa le incuie in cufarul bunicilor. Hai sa le scoatem acum afara si sa le purtam. Hai sa ne imbracam in fuste si in rochii feminine si frumoase. Strazile si casele o sa prinda viata. Barbatii nu o sa ne mai trateze ca pe niste „tovarasi”, ci ca pe niste fiinte gingase.
Jos cu blugii! (macar partial!!!)
Interesant panseu. Si frumos scris. Bravo Alexandra !