Ce legatura este intre Parintele Galeriu si ceea ce s-a intamplat vineri la Colectiv?
Ca pe multi dintre noi, dupa noaptea de vineri m-a izbit potop de ganduri si de stari intr-un tavalug care mi-a intunecat orice perspectiva buna a viitorului. Si totusi, ca raspuns dupa miriade de framantari mi-a aparut, iconic, chipul Parintelui. Gasisem raspunsul si imi gasisem pacea.
Ti se pare ca nu e cine stie ce de capul tau si ca trasaturile tale nu constituie niste calitati iesite din comun?
Ti se pare ca nu ai sare si piper si nu e nimic spectaculos legat de tine?
In consecinta, nu ai asteptari si nici sansa de a obtine ceva nesperat de bun de la viata, cariera sau de la semeni si poate nici nu meriti o soarta privilegiata?
Ei bine, te inseli!
Te inseli colosal, asa cum se inseala aceasta extraordinara prietena a mea care mi-a spus ieri: „Puiule, vreau sa ii intreb pe cei apropiati ce calitati considera ca am eu si ce ar trebui sa schimb. Vreau sa imi scrie toti si apoi sa centralizez…Mi se pare ca nimic din ce fac nu e special.” Asa ca, iata scrisoarea pentru prietena mea (din care poate o sa intelegeti cat de speciali suntem cu totii, trebuie doar sa deschidem ochii) pe care am ales sa o fac publica, ca sa echivaleze cu o strigare de pe acoperis, astfel incat toata lumea sa inteleaga ce minunata e Raluca mea. (mai mult…)
Am avut un weekend intens. Intens in trairi, discutii, intrebari si in cele din urma, intelegeri.
Intr-o discutie, interlocutoarea mea imi spune ca e marcata psihic in mod negativ de povestea caprei cu trei iezi, de ideea de razbunare, de sange pe pereti etc. Si ca in lumea si timpul nostru se simte necesitatea unor povesti terapeutice. Capra e inutila si depasita. (mai mult…)
Am auzit acest aforism cu ani buni in urma si m-a tot urmarit…
In proportie de 99% eu as indrazni sa zic ca e adevarat. Exista doar femei care nu au timp sau care nu au bani, sau care nu au de nici unele. Si asta le plaseaza in categoria insipide, incolore si inodore. De ce cred eu ca totusi ar trebui sa lupti si sa arati frumusetea care cu siguranta se afla in tine… (mai mult…)
Pe vremea cand mama ma trimitea la piata sa cumpar „de-ale gurii”, criteriile nu includeau: „sa fie romanesc/romaneasca”. Pe vremea aceea capsunile, caisele, ciresele, merele etc. erau DOAR de ale noastre.
Astazi trebuie sa faci o adevarata „vanatoare” ca sa gusti din ceva ce s-a hranit din pamantul nostru, si care in consecinta are minime sanse de a fi iradiat si supus unor chimizari excesive. Nu mai vorbesc de modificari genetice. Eu am gasit doua criterii cu care cred ca nu veti da gres, in cazul in care va doriti produse nu neaparat aratoase, dar neaparat gustoase, ceea ce inseamna ca sunt si hranitoare. (mai mult…)
Daca Mihaela Radulescu ti-ar spune ca trebuie sa slabesti 5 kg ca sa „treci de ea”, ce ai face? Ai plange? Te-ai apuca de slabit? Ti-ai spune ca nu ai sanse de succes si ca esti o ratata? A manca un kilogram de inghetata? Sau ti-ai vedea de drumul tau, la fel de fericita ca pana atunci si la fel de increzatoare?
Daca nu apartii ultimei categorii, atunci poate cele scrise mai jos te vor ajuta ca „otravurile” emise de cei din jur sa devina pentru tine inofensive, iar flecareala lor sa fie asemenea zgomotului unui bondar…. impactand infinitezimal starea ta de echilibru. (mai mult…)
Azi am avut o discutie in care (ca de obicei) cand cineva afla ca sunt vegetariana, ma intreaba: si copiii, si ei sunt vegetarieni? Cand aud raspunsul meu (ca da, si ei sunt vegetarieni), replica lor e de genul: „ai luat tu hotararea asta pentru ei. Hmmmm”.
Oamenii care imi dau replici de acest gen nu se cunosc unii cu ceilalti, sunt din medii diferite: medic, mama de copil din parc, pesoana de la resurse umane. Cu toate acestea toata lumea imi pune pe frunte mesajul rusinii: „ai hotarat tu pentru ei!”…. Pentru ca suspectez ca si alte mame vegetariene „au hotarat pentru copiii lor” si pentru ca am senzatia ca intrebarea asta poarta in ea un soi de reflex pavlovian, indraznesc sa sper ca imi aduc obolul in a lamuri putin speta si a conteni tsunamiul intrebarilor si verdictelor de acest gen. (mai mult…)
Vi s-a intamplat vreodata sa vadeti un top glorios, fin si quasi transparent, care ar fi „zanificat”-o pe cea care il poarta…dar un desuu nepotrivit face ca bluza sa para murdara, iar stapana sa fie cazuta in dizgratie…Ei bine, eu vad mai des decat mi-as dori…Deci astazi, cateva cuvinte despre desuul potrivit la locul potrivit… (mai mult…)
Corporatistii…sunt acei oameni dezinvolti, care par ca nu au niciodata probleme cu banii, care sunt motivati intelectual si material, care merg din succes in succes si pana la 30-40 de ani au urcat vertiginos in ierarhia sociala. Ei isi permit garderobe schimbate odata cu fiecare sezon, ies la restaurant si nu plang amarnic atunci cand ii invita cineva la o nunta sau la un botez. Parintii lor sunt multumiti de cum au evoluat odraslele lor si nu ezita sa se laude celorlalti la o partida de sah sau la un cos de cumparaturi. Ei sunt bine. Au ajuns bine. Au facut cariera, de multe ori au si familie. Sunt realizati. E adevarat? Sau e doar o GOGORITA frumos ambalata? (mai mult…)
Ce inseamna iia pentru noi?
Hai sa va spun ce ganduri m-au inundat astazi cand am vazut o iie superba si intr-o stare de conservare extraordinara, lucrata toata de mana cu toate bibilurile definitorii, incheiata cu dantela, respectand canoanele cromatice si de structura…aruncata la o ghena… (mai mult…)